1859 – an hotărător pentru renaşterea spirituală şi întemeierea statului naţional român, ambele deziderate istorice fiind conectate la grandioasa personalitate a lui Alexandru Ioan.
Rădăcinile spirituale ale lacaşului din Oituz 14 Bacău traversează timpul şi prind viaţa în atmosfera reformatoare a carismaticului Cuza – vodă.
La cererea locuitorilor urbei, care solicitaseră înfiinţarea unui nou lacaş de şcoala, Ministerul din Launtru al Moldovei – prin adresa no.28826 din 11 Noiembrie 1859, Iaşi, comunică– în amestec de scriere chirilică si latină (v. foto) – municipalităţii oraşului Bacău, că principele domnitor "au încuviinţat …să se platească… pentru pregătirea mobilelor trebuitoare unui clas din nou înfiintat la şcoala publică de acolo”. Aceasta se va numi Şcoala Nr.2 de Băeţi, şi-şi va începe cursurile la 25 octombrie 1859, în localul Scolii Nr.1, cu învăţătorul Petru Dobrica cu doar 52 de elevi.
Mobilitatea colectivelor de elevi aparţinând Şcolii de Băeţi nr.2, Bacău
Istoria sinuoasă a diverselor locaţii pe care elevii şcolii le-au preluat de-a lungul timpului este, pe de o parte, un ecou al vieţii sociale şi culturale din această zonă a României, iar, pe de alta, un barometru al vicisitudinilor istoriei locale din ultimii 146 de ani.
________________________
colectivele de elevi ale Sc. de Baeţi nr.2 în mişcarea lor la sala de curs la un moment dat