Au urmat 33 de ani în care şcoala noastră a funcţionat în diverse spaţii închiriate – inclusiv case particulare, cu mobilier impropriu si condiţii necorespunzătoare, puţin luminate, lut pe jos.

Un moment important în evoluţia Scolii Nr.2 de baeţi îl constituie anul 1864 în care s-a dat legea instrucţiunii publice care instituia obligativitatea învătământului primar şi, în consecinţa, construirea de localuri noi.

1890 - Şcolii de Baeţi nr.2 i se construieşte, în sfârşit, local propriu pe strada Calea Naţională (Oituz- de astăzi), cuprinzând 4 săli de clasă, o sală pentru cancelarie, o sală pentru arhivă şi o locuinţă confortabilă, cu 5 camere, pentru director.

Această clădire există şi astăzi şi în ea încă funcţionează 6 clase de elevi. Ea este denumită arbitrar "Corpul A", pentru a se delimita de corpul B şi corpul C, care se vor construi după 80 de ani.

1890-1917 – Clădirea devine centru activ de implementare a reformei educaţionale iniţiate de ministrul Spiru Haret. Astfel, în şcoală se organizează serbări, activităţi practice cu elevii, conferinţe pentru educarea părinţilor şi a comunităţii, cursuri complementare, cercuri culturale, exerciţii militare.

1917 – Situaţia frontului din Moldova cere instalarea unui spital militar chiar în clădirea şcolii, elevii fiind distibuiţi în alte localuri de şcoala (Şcoala 3 şi Şcoala 1)

1918 – Elevii revin în localul propriu- unde vor rămâne până în 1948

1918–1930 - Funcţionează în localul propriu şi Şcoala Nr. 1 de fete sub managementul longevivului director Sava Ariton- 32 de ani- care a pus în practica reforma educativă a ministrului Spiru Haret

1948– Şcoala înregistrează un grad avansat de deteriorare. Pentru 10 ani îşî mută cursurile la şcoala vecină şi soră, Liceul de Băieţi Ferdinand I

1958– La revenirea în localul Oituz 14, îşî schimbă numele în Şcoala nr. 6 şi apoi în Şcoala nr. 19, nume cu care se va indentifica până în 1994.

1972– Se introduce şi ciclul gimnazial pentru care se construieşte Corpul B cu 8 săli de clasa şi 2 laboratoare

1978– datorită politicii demografice a lui Nicolae Ceauşescu, creşterea populaţiei şcolare, din această zonă a oraşului impune construirea unui nou corp in clădire. Prin strădania aceluiaşi director, Semenov Mihai (1973–1988) se construieşte corpul C, cu alte 12 săli de clasă şi un laborator– de biologie.

1978– sala de sport

1990– se achiziţionează corpul de clădire D, deoarece spaţiile existente se dovedesc încă neîncăpătoare

1991– amenajarea bibliotecii şi îmbogăţirea fondului de carte (corp D)

1995– laborator de informatică (corp D), în urma înfrăţirii cu o şcoală din Anglia

1996– sala- amfiteatru "Radu Beligan", cu destinaţia de sală de festivităţi

2000– laborator de informatică (corp C), reutilat în 2006